Petiție pentru anularea propunerii de demolare a clădirii vechi a Școlii nr. 4

scris de Redacţia
8 nov. 2015
8 nov. 2015, ora 12:12

Către Primarul și Consilierii Locali ai Municipiului Vatra Dornei:

Ilie Boncheș, Apetrii Gheorghe (PSD), Apostoaie Emil (PRM), Benchea Macsim Sînziana (PDL), Boca Roman (PSD), Candrea Dumitru (PNL), Chiruță Vasile (PNL); Cojocaru Nicușor (PRM), Forfotă Dănuț-Marcel (PDL), Mateiciuc Ilie (PSD), Obreja Mariana (PDL), Pindelea Grigore (PDL), Popescu Constantin (PNL), Rîpan Marius Vasile (PDL), Romanică Tirel (PSD), Scripcaru Corneliu (PNL), Simireanu Timinschi Serenela (PPDD) și Ungureanu Costel (PNL).

Stimate doamne, stimați domni,

Ne adresăm domniilor voastre cu rugămintea și solicitarea de a face tot ceea ce ține de dumneavoastră pentru a stopa abuzul și agresiunea asupra clădirilor cu valoare istorică și arhitectonică din Vatra Dornei. Dincolo de buna dvs. credință și calitatea de cetățeni respectabili ai orașului, conform atribuțiilor care vă revin, purtați răspunderea de reprezentare a alegătorilor și aveți datoria de „a contribui la protecția, conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și de arhitectură, a parcurilor și rezervațiilor naturale”.

De aceea, prin prezenta petiție vă solicităm:

1. să respingeți ferm, cu hotărâre și fără echivoc propunerea de demolare a clădirii vechi a Școlii nr. 4 de pe str. Mihai Eminescu nr. 50;
2. să inițiați urgent toate demersurile legale necesare pentru a o proteja și a obține includerea ei în rândul monumentelor istorice cu valoare arhitecturală.

Argumentul de bază este faptul că memoria locului și dovezile materiale de locuire din trecut, inclusiv ale celui apropiat, riscă să dispară cu desăvârșire, iar înaintașii noștri de pe aceste meleaguri vor fi șterși complet din istorie. Ce exemplu de prețuire și respect pentru generațiile trecute, prezente și viitoare ar primi elevii din Școala nr. 4, dacă ar asista la raderea de pe suprafața pământului a unei clădiri monumentale, a primei lor școli?

Clădirea școlii se confundă, în mare măsură, cu istoria orașului, iar aceste aspecte ar trebui să fie cunoscute de orice cetățean responsabil. Amintim, în cele ce urmează, o parte din argumentele cultural-istorice care stau la baza scrierii acestei petiții. Iată câteva date pe care vă rugăm și trebuie să le aveți în vedere în deciziile pe care le veți lua:

scoala_nr4

– Anul construirii. Construcția a fost ridicată acum 100-110 ani (apare în fotografii nedatate explicit de dinaintea primului război mondial și într-o vedere panoramică a orașului din anul 1915);

– Starea clădirii. Clădirea își păstrează fațada intactă, în întregime, în forma originală, deși a fost doar văruită o dată la câțiva ani. Ultima văruire a pereților exteriori de la sud și de la vest s-a făcut acum peste 6 ani și încă arată foarte bine. În anii viitori, câteva găleți de var și o echipă harnică, ca aceea care a renovat recent Palatul Național, i-ar transforma din nou exteriorul într-o adevărată bijuterie;

– Elemente ornamentale estetice unice în Vatra Dornei. Fațada și balcoanele din fier forjat au o calitate estetică deosebită ridicând clădirea la nivelul unui monument arhitectonic de valoare istorică;

– Curtea și balcoanele interioare sunt și ele în forma originală cu aspectul caracteristic perioadei de dinainte de 1940, când clădirea a fost hotel. Unicat, cel puțin în Vatra Dornei, pentru o astfel de clădire-hotel;

– Interiorul clădirii nu este nici el atât de șubred, după cum se zice. Vă reamintim faptul că în vechea poștă, clădire construită mai recent, cea de vizavi de primărie, s-a prăbușit, noapte de acum aprox. 30 ani, planșeul. Totuși, clădirea a fost salvată, deși și atunci au existat voci, care vroiau și ele ”să ne facă un bine”. Și în ce perioadă s-a făcut acea operațiune complexă? Care erau nivelul de trai, PIB-ul, soluțiile tehnologice, materialele de construcție în comparație cu cele de astăzi?

– Incidente minore cauzate de lipsa unor recondiționări temeinice în ultimii 60 ani. În ultimii zeci de ani, au trecut zilnic prin clădire sute și sute de copii fără a avea loc evenimente deosebite cauzate de starea clădirii. E adevărat că, de-a lungul timpului, au fost câteva incidente, când au căzut fragmente din tencuiala de pe tavane. Însă aceasta s-a datorat lipsei unor reabilitări absolut necesare într-o clădire veche, în condițiile în care acum peste 100 ani, tencuiala a fost pusă peste un strat de papură prinsă cu plasă subțire de sârmă care a ruginit. Dar cine nu își recondiționează interiorul casei timp de o sută de ani? Dacă structura de rezistență este cu adevărat șubredă, nimeni nu poate ști fără a face intervenții serioase. Acest lucru nu este însă de dorit fără asigurarea anterioară certă și fără echivoc a resurselor întregii finanțări necesare unei reabilitări temeinice;

– Școală monument. În această clădire, timp de 60 de ani (1 Septembrie 1955 – Februarie 2015), au învățat elevii Liceului Vatra Dornei și ai școlii Școlii nr. 4, organizate într-o singură instituție sau în două separate. După Școala nr. 1, e cea mai veche școală din oraș și, de departe, e cea mai frumoasă clădire a unei școli. E o școală monument istoric!

– Pentru cel puțin zece mii de oameni, cei mai mulți dintre ei aflați încă în viață, aceasta este ȘCOALA NOASTRĂ!!! Ce ”datorie” poate fi aceea de a distruge trecutul propriului oraș? Ce inimă ar avea cineva care și-ar distruge propria școală sau crede că ”are datoria” de a demola școala altora?

Ideea de a distruge această clădire este de-a dreptul absurdă. Dacă nu s-ar atinge nimeni de ea, nici în două-trei sute de ani n-ar ajunge în starea ruinelor de lângă cimitirul Chilia. Și poate, chiar ținând-o închisă, va rămâne un adevărat muzeu în aer liber și se va găsi cineva mai vrednic s-o îngrijească. Ce ar putea înlocui o școală cu valoare identitară atât pentru Vatra Dornei, cât și pentru locuitorii ei?

Desigur, valul obiceiurilor rele e puternic, iar multitudinea exemplelor negative aproape copleșitoare. Însă orice acțiune trebuie cântărită măsurând pierderile și câștigul. Cine și cu ce costuri ar putea ridica din nou o asemenea clădire? Câtă istorie a locului este cuprinsă într-un teren de tenis nou nouț, amenajat lângă mașinile înghesuite pe strada principală?

După ce doar dl. prof. muzeograf Ion Cruceanu mai păstrează câteva urme lăsate de locuitorii Dornei care au trăit aici până în jurul anului 1900, iar construcțiile din acea perioadă au dispărut aproape fără excepție, clădirile valoroase edificate în perioada 1890–1920 se află într-o stare de degradare avansată sau sunt iremediabil compromise. Iată doar câteva din exemplele pe care le vedem zilnic, care ne fac viața amară:

– Agresiunea fizică asupra clădirilor de patrimoniu. Exemplu: distrugerea în proporție de aproape sută la sută a fațadelor de la parterul clădirilor de patrimoniu din centrul orașului.

– Distrugerea fațadei principale prin izolare termică – anvelopare și vopsire în culori extravagante. Exemplul caracteristic e ”hala” apărută acum câțiva ani în centrul istoric, la 30m de primărie, vizavi de vechiul Hotel ”Dorna”, astăzi Clubul Pensionarilor, Jandarmerie… După același model, ni se pregătește distrugerea mozaicului de pe fațada sălii de sport a Cine evaluează toate aceste renovări aberante și cine propune și aprobă distrugerea acestor monumente?

– Montarea unor ferestre cu rame de plastic. Unde, chiar în clădirea primăriei!

– Achiziționarea și amplasarea în oraș a unui tip de mobilier stradal de plastic. Da, plastice într-o stațiune turistică de interes național. Și nu orice fel de plastic, ci plastic ”ecologic”, care s-ar biodegrada în aproximativ patru mii de ani. Aspectul acestuia nu are doar un gust îndoielnic, ci este de-a dreptul urât. Dar acesta nu poate fi folosit ca argument pentru demolarea clădirilor istorice, cu toate că alăturarea lor e dureroasă și, într-adevăr, greu de suportat. Probabil, prețul de achiziționare a fost argumentul principal, având în vedere criza financiară în care a fost adusă administrația orașului. Dar chiar ne dorim să ne transformăm propriul oraș într-unul acultural, kitschos și lipsit de umanitate? Acum trei-patru ani când a apărut prima astfel de masă de șah lângă foișorul din parc, pe saitul companiei producătoare, prețul de vânzare a unei bănci era cu un pic peste 23 milioane lei vechi, adică 2 300 lei. În aceeași perioadă, CNADR cumpăra angro seturi formate din 1 masă + 2 bănci + 2 coșuri de gunoi cu 1220 euro/set. Cum ne-am procopsit cu cele răsărite pe la noi, cine ni le-a donat sau cât a plătit primăria pentru ele, nu se poate afla din nici un raport deschis publicului.

– Agresarea clădirilor monumentale blocându-le perspectiva prin înghesuirea unor noi construcții în spațiul limitrof. Modelul caracteristic e în plină de desfășurare în zona vechii policlinici balneare. Tot aici se încadrează un record al densității unui fel de arbuști pitici plantați în jardiniere din același plastic, total dezagreabil într-un oraș stațiune. Sunt depozitate aici vreo treizeci astfel de bucăți, ce par a fi plasate pe post de borduri, pentru a ”fluidiza traficul”.

– Starea în care se află parcul orașului: despădurit, dezrădăcinat și detrunchiat.

– Distrugerea unui monument istoric prin încălecarea sa cu ”un restaurant și spații de cazare”. A fost odată, Izvorul Sf. Ioan, o bijuterie arhitectonică, inima, rădăcina originară – obârșia locului – și sufletul fostei stațiunii Vatra Dornei.

Din păcate și acestea ne poartă azi în lume numele și renumele, iar pentru ”faima” lor, Vatra Dornei a ajuns chiar și în cursurile universitare de arhitectură, restaurare sau amenajarea teritoriului. Paradoxal clădirea Palatului Cultural (zisă a cazinoului), unde a funcționat fostul club și biblioteca stațiunii balneare, deși se află într-o de degradare avansată, se găsește în situația cea mai favorabilă. După reparațiile capitale din anii ’70-’80, promisiunea banilor prea mulți a dus la începerea uneia noi, de data asta începând cu o serie lungă de săpături peste săpături și încercări de reabilitare a unor porțiuni din temelie. A venit revoluția și o perioadă lungă de stopare a lucrărilor.

A urmat o nouă scurtă etapă în care s-au efectuat puține lucrări la acoperiș și la fațada apropiată acestuia. În aceste perioade s-au făcut intenționat, de către ”restauratorii” angajați, și cele mai mari distrugeri ale clădirii. Astfel, i s-au demontat ornamentele de pe acoperiș și efectiv au fost smulse de pe pereți sau distruse aproape toate ancadramentele și celelalte decorațiuni. Până la urmă, partea pozitivă a fost faptul că firma care efectua lucrările a fost nevoită să le oprească cu totul, altfel ne-am fi ales cu un simulacru de restaurare sau, în cel mai bun caz, cu lucrări făcute de mântuială.

Astăzi se pot observa cum ornamentele montate în acea perioadă încep să se prăbușească. Clădirea astfel mutilată a fost retrocedată Fundației Fondului Bisericesc al Bucovinei, care a păstrat-o în stare neschimbată în ultimii zece ani. Rezultatul? Au fost două tipuri de acțiuni: ”hărnicia” și ”contemplarea”. Care dintre ele aduce prejudicii mai mari în condițiile date?

Și totuși, Palatul Comunal are toate premisele pentru o reabilitare completă intacte, deoarece n-a suferit stricăciuni majore iremediabile prin demolare sau construcții inadecvate. În plus, la Biblioteca G. T. Kirileanu se găsesc schițe și planuri detaliate ale construcției. Altfel, clădirea poate fi păstrată ca monument-ruină, însemn al nevolniciei noastre din aceste vremuri, asemenea altora din Dresda, Hiroshima sau București, dedicate altor calamități.

Ambele situații sunt de preferat variantelor pe care ni le-ar fi oferit posibila istorie alternativă: dughenizare; păcănele; ferestre de plastic; case de pariuri; anvelopare; restaurante; discoteci; bardeziuri; etc. Într-o țară civilizată, orice vestigiu, cât de mic ar fi el, ceva ce amintește de trecutul locului este ocrotit, restaurat și pus în valoare. Este obicei, lege și datorie. Chiar și la noi în Botoșani, Iași, Bistrița, Brașov, Brăila, București, Cluj-Napoca, Oradea, în sate din Oltenia, Sibiu, Timișoara, Alba Iulia și în multe alte locuri, în zone mai sărace decât Vatra Dornei – ”perla” de altădată a au fost păstrate și recondiționate, cu lucrări de cea mai înaltă calitate, construcții mult mai degradate și de mai mică valoare decât Școala nr. 4.

Am folosit termenul de ”Palat Comunal” în mod intenționat, tocmai pentru a evidenția blocajul mental care duce la perpetuarea stării de ruină. E un cerc vicios: restaurant, spații de cazare, casinou, magazine, bar, jocuri de noroc,… O cale de ieșire este schimbarea numelui cu unul nou, viu și dătător de viață. De exemplu, ”Palatul Copiilor”, nu ”casinou”. Cum ar arăta clădirea perfect renovată și adaptată copiilor?

Cel mai frumos palat al copiilor din țară și un sediu pentru ceea ce azi, în Vatra Dornei, se numește ”Clubul Copiilor și Elevilor”. Ar avea și o sală de o calitate excepțională pentru sutele-miile de concursuri, festivaluri, olimpiade, tabere naționale și internaționale, fie ele școlare, ale diverselor asociații sau federații sportive.

scoala_nr4_2

Pentru acestea, Vatra Dornei cu o locație cu totul ieșită din comun, ar fi o atracție irezistibilă. Mai ales, ținând cont și de faptul că locurile adecvate pentru organizarea unor festivaluri-concursuri la care participă multe zeci sau sute de copii sunt rare. Veniturile obținute din organizarea a zece-cincisprezece astfel de acțiuni pe an ar fi îndestulătoare pentru asigurarea cheltuielilor de întreținere și dezvoltarea ulterioară. Fără îndoială, pentru un astfel de proiect, actualul proprietar cu siguranță că nu se va împotrivi, ba chiar va și ajuta la ducerea sa la îndeplinire.

Ar fi bine să luăm aminte la întâmplările trecutului. Distrugerea vechii clădiri a Școlii nr. 4 i-ar adăuga pe autorii unui astfel de act pe lista celor care au comandat și executat demolările samavolnice în numele sistematizării din perioada ceaușistă sau, în orașul nostru, a celor care au distrus prin incendiere Biserica Nașterea Maicii Domnului pe 13 Septembrie 1954. Iar în zilele noastre, singurul echivalent al acestor fapte sunt actele barbare ale ISIS de distrugere a vestigiilor istorice de la Palmira. Și toate, desigur, au motivații adaptate ”temeinice”. În cazul Școlii nr. 4 acestea sunt:

”Nu este curaj, este o obligație, ca și consilier local sunt obligat să văd ce se poate fac”;

”În momentu’ de față [e] o clădire care nu este utilizată absolut în nici un fel și trebuie să-i dăm o utilizare mai ales pentru școală, da, pentru școală […] am gândit, nu numai eu, și alți colegi de-ai mei,2 că bine-ar fi să demolăm această școală și în locul acestei școli să facem terenuri specifice de sport pentru ad pentru preșcolari, pentru preșcolari, pentru gim-gimnaziu […] pentru școala generală numărul patru și pentru cei care pot accesa această bază sportivă.”

[…] ”să putem declanșa autorizația de demolare ca în primăvara anului ce vine sau chiar toamna asta să putem demola această clădire, elibera terenul și făcut un proiect pentru bază sportivă.” [consilier local Roman Boca, intervievat de Mihai Cioată la TV Orion Vatra Dornei, 3-4 Octombrie 2015.]

”Da, ea are un grad de monument, deci nu știu în ce categorie se încadrează, eu, cinstit sunt de aceeași opinie cu dl. Boca în privință asta. Aș face un teren de sport. Nu știu ce muzeu se poate face într-o clădire pe care tavanele se prăbușesc” […]

”Eu intuitiv aș merge pe această, pe această, pe demolare și creerea unui teren de tenis […] deci nu știu, mai bine mă abțin.” [consilier onorific-neremunerat al primarului Stelian Chiforescu, intervievat de Mihai Cioată la TV Orion Vatra Dornei, 24-25 Octombrie 2015.]

Așadar: ”terenuri specifice de sport pentru preșcolari, pentru gimnaziu și pentru cei care pot accesa această bază sportivă” și ”teren de tenis”. Nu e o glumă? Cum să faci într-un spațiu de cel mult 20 × 30m, lipit de trotuar, o bază sportivă, un teren de tenis cu gardurile înalte aferente, ca să nu sară mingea în stradă? S-a făcut și cererea la poliție pentru a asigura protecția mulțimilor care n-au cum să rateze spectacolul oferit gratuit?

Teren de tenis sub o școală… după ce clădirea monument va fi demolată… aceasta e tendința de toamnă-primăvară? Ca să vedem la ce ne putem aștepta, așa cum am învățat la școală, trebuie să ne uităm la faptele trecutului pentru a înțelege ce ni se pregătește. Iată trei exemple de baze sportive din Vatra Dornei ”reabilitate-dezvoltate-transformate” în ultimii douăzeci de ani:

1. Patinoarul de la stadion, construit și întreținut de un profesor de geografie, pasionat de hochei și cu mare dragoste de copii, asfaltat în 1978, ocazie cu care i s-a distrus definitiv mantinela, a rămas doar teren de handbal și minifotbal. Până în 1980, aici și pe terenul de handbal din parcul stațiunii s-au desfășurat ultimele meciuri din campionatul județean școlar de handbal pentru băieți la care a participat echipa liceului Vatra Dornei. Mai ales după 1990, pas cu pas, terenul a ajuns să fie ocupat de un fel de depozit, magazii, parcare închisă, zonă insalubră. Apoi am beneficiat de pariul Țiriac-Năstase (Adrian) și ne-am ales cu o sală de sport. Fără tribune, bineînțeles că ”n-au fost bani” și ”nu era proiectul nostru”, deci nu se pot organiza competiții sportive, decât, poate, unele de interes minor.

Vara mai plouă în sală din când în când, iarna e frig, dar e deschisă opțiunea ”high-tech” de transformare în patinoar, căldura rezultată din instalațiile de răcire putând fi refolosită la încălzirea bazinelor pe care le propune dl. Chiforescu. Acestea ar urma să fie săpate pe (deci în locul, adică ceva, ceva iar dispare…) terenul de fotbal aflat în apropiere. Ultima problemă rămasă ar fi fost mascarea urâțeniei aspectului exterior al construcției, care ne întâmpină la poarta de intrare în stațiune. Pentru aceasta, în locul unei perdele dese de plopi și mesteceni, s-a ales o soluție mai ”economică”: o parcare de tiruri.

2. Terenul de tenis de lângă Pârtia Veverița, aproape dispărut și din memoria colectivă. Înainte de 1990 zona a fost nivelată, compactată, s-au adăugat straturi de piatră, apoi zgură. Terenul a fost înconjurat cu gard înalt. Stătea aproape tot timpul închis cu lanțul, dar era în dezbatere asfaltarea sau acoperirea cu un strat de zgură de calitate superioară. A venit revoluția, pas cu pas gardul a dispărut, au năpădit buruienile. Astăzi, zona a ajuns un fel de spațiu de parcare, pe lângă care supraviețuiesc ruginite un fel de foste grătare de mici și alte acareturi. Toate, pentru delectarea participanților la campionatele naționale de starturi la sanie și bob de vară organizate de profesorul Octavian Pungovschi.

Și tot aici mai sunt ruinele unui minunat pavilion de lemn ce apare în fotografiile vechi din anii 1920. Refacerea acestuia ar fi floare la ureche, deoarece șabloanele ornamentelor sunt acolo, intacte. E nevoie doar de un plan bine făcut, câțiva metri cubi de scândură și un om cu tragere de inimă care să le decupeze cu traforajul. Într-o lună, două, ar fi gata. Cât poate costa întreaga operațiune?

3. Terenul de tenis și handbal din parc. Astăzi desființat. Zona reabilitată cu ”bani europeni”3 Iarna, de pe gheață pare un frumos patinoar, dar în restul timpului, trei sute de zile dintr-un an, e jalnic. Nu se poate folosi în nici un fel, e doar un loc de depozitare pentru materialele patinoarului. În plus, spre vest, s-a deschis perspectiva spre veceul de 100000 euro, fiindcă un pâlc de copaci bătrâni dar sănătoși, au dispărut fără urmă într-o după-amiază. Anterior, cineva le turnase motorină la rădăcină și doi-trei dintre ei începuseră să dea semne de suferință. Dispariția s-a produs la două zile, după o furtună de vară, în urma căreia fuseseră doborâți trei molizi într-o altă zonă a parcului.

În încheiere, vă rugăm încă o dată, să lăsați clădirea monumentală a Școlii nr. 4 în pace. E atât de simplu: Includeți-o în patrimoniul istoric al orașului și urmașii noștri vă vor iubi. În an electoral, donați zece găleți de var, angajați echipa de zugravi care a renovat biblioteca pentru a repeta isprava la Școala nr. 4 și alegătorii vă vor considera eroi. Iar dacă veți stopa distrugerile menționate și altele asemenea lor și veți repara măcar o parte din ele, veți merita să vi se ridice statui.

Vă mulțumim, cu speranța și credința împlinirii Adevăratului Bine,
Cristian Cobeli și Florin Guga

18 comentarii publicate:

  1. bucovineanul spune:

    Achiesez in totalitate la demers. Doamne ajuta sa se finalizeze pozitiv !
    As adauga ca sunt foarte multe alte cladiri care au fost agresate de actualii proprietari si carora le-a fost ,,redefinita,, identitatea, prin kitsch-uri de doi lei, vezi cladirea de langa liceul ion luca, apoi actualul maestro si multe multe altele..

    poate ca ar trebui redata identitatea lor de alta data prin initierea si a unui demers similar cu acesta…

    bucovineanul

  2. Gabriela Mihaescy spune:

    Sennez petitia si sper sa aiba raspunsul dorit din partea autoritatilot.

  3. corneliu constantinescu spune:

    +

  4. Doinita spune:

    De ce tot ce este frumos trebuie distrus?

  5. bucovineanul spune:

    cred ca intai de toate ne trebuie in Dorna, la preamarie, un arhitect sau un om care sa stie istoria loclui, sa aiba pregatire in domeniu de adevaratelea si sa fie si bine intentionat, nu un parvenit cum sunt multi in primarie la acest moment, care sunt in stare sa o vanda si pe masa pentru bani.
    scuze de limbajul buruienos dar ma enervez cand imi aduc aminte ca traiesc intr-un oras mort sau in agonie

    bucovineanul

  6. costel spune:

    Dincolo de greselile privind apartenenta politica a consilierilor locali-unii indepenedenti,PDL nu mai exista,PRM la fel,pot spune ca nimeni nu va fi de acord cu demolarea unei cladiri aproape „monument” astfel ca chiar nu inteleg de unde isteria asta privind demolarea acelei cladiri.Nu stiu cine si in ce anturaj a declarat ca noi am sustine demolarea acelei cladiri,dar un lucru ar trebui sa fie clar pentru toti dornenii-NU VOI FI DE ACORD NICIODATA CU DEMOLAREA ACELEI CLADIRI,decat daca o expertiza tehnica facuta de un expert tehnic autorizat o va recomanda.Chiar si atunci poate voi avea anumite ezitari.In rest….doresc tuturor dornenilor toate cele bune,si sa nu mai dea crezare tuturor zvonurilor.Cu deosebita stima,un dornean sincer.

  7. Raul spune:

    Cateva idei si pareri personale >
    – O cladire de genul fostului hotel Curtea Runcului nu se mai face astazi si, chiar daca s-ar construi una, ea nu ar avea aceeasi valoare, fara cei 108 ani de istorie pe care ii are in spate cea despre care discutam.
    – Daca se reabiliteaza aceasta cladire si primeste o destinatie (culturala>adica muzeu orasenesc, biblioteca, centru cutural si de creatie, etc.) care sa o onoreze si sa NE ONOREZE si pe noi, dornenii de astazi – am putea spune ca ne-am facut datoria fata de inaintasi si am lasat ceva valoros copiilor nostri.
    – O sala de sport sau alte hoteluri, vile, crasme sau magazine second-hand nu este cazul sa fie construita in buricul targului. O sala de sport de 6-800 mp, ptr.relaxare sau ceva de genul asta care se tot propune – se poate construi sau se va construi pe locul unde a functionat Lunca Dornelor si, de ce nu – se poate face si pe platoul Runcului, deasupra orasului.
    – Cladirile vechi, frumoase, cu valoare istorica si arhitecturala trebuie protejate, mentinute si puse in valoare! Fara ele acest oras ar deveni o aglomerare de cladiri tampite si fara forma/valoare, inghesuite ca-n India.
    – E drept ca avem o problema cu arhitectura orasului,cu urbanismul. Daca s-au aprobat constructii p+2,p+3 in centrul orasului care le sufoca pe cele vechi sau care iau din vederea catre ele (daca te uiti astazi jur-imprejur de la gara Dorna Bai vezi un exemplu clar in acest sens, iar maine -cand vor fi finalizate- o sa fie si mai rau), e clar ca avem o problema aici. Intamplator sau nu, aceste cladiri sunt ale unor fosti sau actuali consilieri, fosti militieni, procurori, directori ori interpusi ai acestora.
    – Raman la parerea ca acest oras este amortit si multi din locuitorii lui (bastinasii) se comporta ca si acum 200 ani…. Stau pe dealuri in vile, pensiuni ori bordeie si lasa pe altii (alogenii) sa se framante si sa le rezolve treaba. In dreptul lor treaba sta bine, s-a rezolvat.
    – In momentul cand se pune problema demolarii unui edificiu in centrul orasului trebuie sa ne punem intrebarea cine vrea sa puna mana pe teren…
    Sunt nerabdator sa aflu si parerea altor consilieri locali, poate o fi si una buna printre ele.

  8. POPOVICI ANGELICA spune:

    Semnez petitia !

  9. Gelu V spune:

    Ce ar fi să postaţi nişte fotografii cu cele mai aiurea clădiri ridicate în urbea noastră după revoluţie, care le agresează pe cele cu valoare istorică din oraş?
    Dacă vorbim de clădiri urâte şi aiurea eu zic că sunt naşpa: Tribunalul nou şi Telefoanele, scheletul din beton al pieţei, mansarda de la Belvedere, Unicarmul şi Ciuperca lui U.reanu de alături,clădirea construită de M.escu în locul Ciupercii care nu are nici ferestrele egale, cea de lângă ea – în construcţie, mahalaua galbenă de vis-a vis de Casa de cultură,chiar si hotel Silva e aiurea şi neîntreţinut acum, cu cartoane în geam şi iederă pe pereţi,nişte laboratoare medicale din centrul târgului sau de lângă Muzeu, crâşma-cabană din parc care posedă o adevărată şerpărie pe la centrala termică şi pe lângă ea,bolovanul ,,Oul lui Hercule,, de lângă Casa schiorilor şi alte şandramale de lână el, zona Total unde cântă cucuveaua şi îţi rupi gâtul în gropi,etc…În afară de ele sunt greţoase şi cele vopsite cu culori horror, care sperie copii de ţâţă şi gravidele. O clădire nouă, care se înţeapă mai bine în peisaj este Clădirea BCR şi una refăcută cum trebuie e hotel Carol…

  10. Darling spune:

    Păstraţi totuşi ce este vechi si frumos, că mai în toate cezurile ce este vechi este şi frumos, mă refere desigur la clădiri, au o arhitectura deosebită, care nu se mai face în ziua de astăzi, oricât de mult ne-am strădui. Şi ce este nou este frumos, acuma .. na …nu trebuie să ne cramponăm de acest lucru, trebuie făcute şi clădiri noi, cu culori noi, chiar dacă ne dau lacrimile, ce să-i faci, trebuie să ne adaptam. Dar totusi nu sticaţi ceva frumos şi un lucru pe care nu-l mai faceti în veci şi nu-l veţi mai vedea, de asemeni.

  11. Cornelia Mazalu spune:

    Iubesc aceasta cladire, nu doresc sa fie demolata scoala unde au invatat generatii de copii.

  12. Misu schieber spune:

    Am invatat aici in scoala acum 60 de ani. Este un monument de mare valoare

  13. asterix spune:

    Cum vreti sa arate Vatra Dornei, nu cred ca vreti sa stiti, intrebati-va pe mana cui ati data orasul, intrebati-va cine-l conduce si, cuna mama naibii lor le merg din belsug afacerile iar „dornenilor … „. Ce vremuri can d de pe perocul Garii Bai, se putea admira, cladiurea Policlincii Vechi si parte din Parc, iar acum … „afacerile celor care va conduc orasul. In rest … nimic, doar catiav care „·behaie fara rost” despre ce are si nu are orasul, vin alegerile si … iar ies cei care „vba conduc” !.

  14. andrei vasile spune:

    Fri, Oct 9, 2015

    Personal văd lucrurile cam așa:

    A strica sau a demola, a distruge este foarte ușor. A construi, a face ceva în loc, este mult,
    mult mai greu. Odată ce ai un lucru, ai grijă de el cât mai bine, pentru a te putea folosi de
    el cât mai multă vreme. Între astfel de lucruri, clădirile au un statut deosebit. Sunt o mărturie
    foarte evidentă a capacității unei nații de a construi, de a clădi. Nu degeaba, toți, pe lumea
    asta, ne mândrim cu clădirile vechi de sute de ani, indiferent de natura lor și la ce au folosit.
    Darămite o școală. Și pe deasupra, o clădire care nu arată rău de loc. Dimpotrivă!

    Pe aici, prin partea asta a Europei, cu cât o clădire este mai veche cu atât au grijă să fie mai
    bine întreținută și reabilitată, încât să rămână o mărturie și pentru viitoarele generații a ce au
    fost în stare înaintașii să facă în vremuri când alții încă puneau două, trei bețe în cruce și
    aruncau niște paie sau niște frunze drept acoperiș.

    Nu este ușor să repari în așa fel încât să se păstreze forma, aspectul original, dar tocmai
    aici este răsplata cea mai mare: lucrările de reabilitare a clădirilor vechi se înscriu la nivel de
    măiestrie de cel mai înalt nivel, lucru care nu poate fi făcut de oricine. Cu alte cuvinte, și
    acesta este un etalon al capacităților Neamului nostru.

    Eu unul nu sunt un admirator al clădirilor moderne, ba dimpotrivă. Nu îmi atrag privirea
    construcțiile astea noi, chiar dacă au un aspect mai îndrăzneț, mai futurist. Poate că de felul
    meu sunt mai conservator. Poate. Oricum, când mă uit la o clădire veche, văd detalii care uneori
    îmi trezesc admirația și respectul pentru cei care au putut face acele lucruri: văd „frumosul”, văd
    „gândirea estetică”, văd dorința cuiva de a face ca o clădire să fie nu numai un perimetru de
    locuit, de utilizat, ci și un element plăcut ochiului, într-un mod pe care nu sunt în stare să îl
    descriu. Clădirile noi parcă sunt reci, seci, clare, nete, ca niște tăieturi drepte și precise, cu
    o matematică rigidă, simplă, fără nici un artificiu de inteligență. Bat câmpii. Știu. Scuze.

    Pe scurt, clădirea școlii este frumoasă. Pe exterior. Țin minte că, în interior, arăta nu prea bine.
    Însă, din păcate, aceasta era o consecință a lipsei de grijă a celor care au avut-o în administrare
    și folosire. Pe aici abundă de clădiri care arată așa de bine de parcă abia au fost ridicate, deși sunt vechi de
    peste o sută de ani. I-aș propune domnului consilier să facă o plimbare prin Viena, Praga,
    Bratislava, Budapesta.
    Dar să meargă prin zona așa numitului „centru vechi” sau „oraș vechi” ale acelor orașe și nu prin…

    Apoi, din nefericire, nu mai cred că inițiativele de genul acesta sunt cu adevărat făcute cu bune
    intenții. De prea multe ori s-au dovedit a fi paravanul unor scopuri cu miros comercial,
    afaceristic. Dar mai știi, poate că nu există un interes ascuns după vorbele spuse de acel
    consilier. Dacă așa ar sta lucrurile, ar fi dovada unei „judecăți subțiri” și/sau fără
    prețuire față de lucrurile frumoase, valoroase, făcute de cei ce au trăit cu mult înaintea noastră.

    Sper din tot sufletul ca opinia publică din Dorna să reacționeze și factorii decizionali să nu dea
    ascultare acestei inițiative. Ba mai mult, poate că se „exploatează” momentul și se va începe o
    campanie de reabilitare corectă și completă a clădirii Școlii nr. 4. Din moment ce este adusă sub
    lumina reflectoarelor, pe post de „vedetă”, se poate trece la o acțiune contrară intențiilor „de
    bine” anunțate.

  15. Florin Guga și Cristian Cobeli spune:

    Petiția noastră avea și trei note de subsol care n-au fost preluate în varianta din Monitorul de Dorna.
    Iată-le:

    Nota 1, la primul paragraf — lista destinatarilor:

    Ne cerem scuze pentru posibilele neconcordanțe cu datele actuale, dar acestea sunt informațiile și
    singura adresă comună de email, care se găsește pe saitul oficial al primăriei Vatra Dornei, la
    adresele:

    http://www.vatra-dornei.ro/index.php/administratie1/primarie/primar

    http://www.vatra-dornei.ro/index.php/administratie1/consiliu-local/componenta-consiliu

    Nota 2, la citatul din interviul la TV Orion Vatra Dornei din 3-4 Octombrie 2015

    [… am gândit, nu numai eu, și alți colegi de-ai mei]
    În cursul interviului, dl. consilier numește printre susținătorii ideilor sale pe dl. Cătălin Nechifor, Președintele Consiliului Județean Suceava și pe d-na prof. Ancuţa Voievod, directorul Școlii 4, iar, de atunci, aceștia nu au negat acest lucru în spațiu public.
    [că bine-ar fi să demolăm această școală…]

    Nota 3, la antepenultimul paragraf:

    Bani europeni, adică banii noștri!!! România este o planetă de pe Terra și chiar membră a Uniunii Europene. ”Banii europeni” nu sunt nici pomana, nici mita, nici vreo donație dezinteresata a cuiva. Și chiar dac-ar fi, e păcat să-și pată cineva joc de ei. Iar dacă într-o anumită perioadă un anumit stat primește mai mult decât contribuie, e scopul și interesul tuturor, ca urmare a dezvoltării sale economice, această tendință să se schimbe. Chiar și astăzi, doar contribuția noastră anuală directă din cota de TVA, taxele vamale și taxa corespunzătoare produsului intern brut pe cap de locuitor se ridică la peste un miliard de euro. Apoi, mai sunt și multe alte cheltuieli de conformare la regulile europene, paza frontierelor, contribuțiile financiare pentru diverse instituții sau proiecte comunitare, privatizările ”strategice”, distrugerea activităților economice devenite necompetitive în urma ridicării restricțiilor vamale, etc.

  16. Cristian Cobeli spune:

    @ costel spune:
    8 noiembrie 2015 la 21:01

    Domnule Costel,

    Din modul în care scrieți, deduc că sunteți consilierul local Costel Ungureanu PDL. Cum încă nu am
    primit un răspuns la problemele ridicate în petiția noastră, iar pe saitul primăriei, nici măcar
    acum, la aproape 4 ani de la începutul mandatului dvs., nu există o adresă de contact personală,
    sunt nevoit să vă adresez un răspuns public.

    1.
    > […] greselile privind apartenenta politica a consilierilor locali […]

    Pentru noi, publicul, saitul oficial al primăriei Vatra Dornei este oglinda prezentării și
    activității membrilor Consiliului Local Vatra Dornei. Datele (nume, apartenență politică, email)
    sunt preluate identic de acolo. Așa arată și la ora scrierii acestui comentariu.
    Ne-am permis totuși să intuim și să adăugăm diacriticele.
    De ce? Pentru că nu e frumos să ne pocim limba.
    Ne cerem scuze dacă am scăpat vreo eroare cu ocazia acestor corecturi.

    2.
    > […] nimeni nu va fi de acord cu demolarea unei cladiri aproape „monument” […]

    Dacă ați fi citit cu atenție petiția, ați fi observat că sunt indicate precis, cu nume, prenume și
    funcție, cel puțin 4 persoane care susțin demolarea vechiului sediu al Școlii nr. 4 (după dvs.
    <>). La două dintre ele sunt citate exact vorbele lor din interviuri la TV
    Orion, iar susținerea celorlalte se subînțelege deoarece sunt persoane publice și nu au ținut să
    facă vreun comentariu mediatizat pe această temă, în ultimele 44 de zile. Din păcate,
    mai sunt și alte persoane care susțin demolarea, tacit sau explicit, în diferite moduri…

    3.
    > […] astfel ca chiar nu inteleg de unde isteria asta privind demolarea acelei cladiri.Nu stiu
    > cine si in ce anturaj a declarat ca noi am sustine demolarea acelei cladiri […]

    Vă reamintesc că atentatul de demolare a unei clădiri de patrimoniu arhitectonic-istoric-cultural
    (fie că a fost intenționat (?) sau nu uitată la includerea în listele oficiale) a fost inițiat
    public de dl. Roman Boca, colegul dvs. de consiliu local, la TV Orion Vatra Dornei, în data de 3
    Octombrie 2015. În ce privește aluzia de a ne caracteriza drept „isterici”, nu ne supără, suntem
    obișnuiți, face parte din lunga listă: „animalule”, „golani”, „adăpați”, „mahalaua ineptă”,…

    4.
    > un lucru ar trebui sa fie clar pentru toti dornenii-NU VOI FI DE ACORD NICIODATA CU DEMOLAREA
    > ACELEI CLADIRI,decat daca o expertiza tehnica facuta de un expert tehnic autorizat o va
    > recomanda.Chiar si atunci poate voi avea anumite ezitari.

    Prima parte, când strigați la noi (cu majuscule), este începutul unui drum corect. Apoi însă, o
    cotiți brusc cu un „decât” și imediat vedem că, din partea dvs., Școala 4 s-ar mai ține doar într-un
    „poate voi avea anumite ezitari”.

    În ce privește recomandările pe care le așteptați din partea expertului, sperăm că acesta va fi de
    bună credință și va avea în vedere practicile bune din ultimii ani, care, de exemplu, au condus la
    recondiționarea unor construcții din Cetatea Oradea. Acolo, câteva clădiri cu toate fațadele
    drepte, exact ca fațada de Est a Școlii 4, și aflate într-o stare de degradare mult, mult mai
    avansată, au fost restaurate și aduse într-o formă ce stârnește emoția și admirația vizitatorilor.

    5.

    În sfârșit, pentru a înțelege discuția și poziționările dvs. și ale colegilor dvs. din Consiliul
    Local cu privire la demolare, ar fi util să recitim jurământul pe care-l depun militarii la intrarea
    în rândul forțelor armate ale României: „[…] jur credință Patriei mele, România. Jur să-mi apăr
    Țara, chiar cu prețul vieții. […]”.

    Atenție, mare atenție la ordine: Țara și Patria sunt mai presus de viața unui erou!

    Apoi, orice „perdele de fum” ni s-ar arunca în față, nu putem să nu observăm sau să ignorăm faptul
    că, nu doar simbolic, Școala 4 este încă vie, în picioarele ei, și se încadrează în față, în față
    de tot, și nu doar pentru dorneni, în ceea ce pentru noi înseamnă Patrie și Țară.

    Și-atunci cum v-ar suna dacă cineva ar propune „demolarea” unui luptător rănit în luptă fiindcă are
    „trupul șubred” și „costă enorm de mult, deci nu avem, n-are rost, bugetul local nu-și poate permite
    asemenea glume, investiții de felul acesta, așa că cred că soluția ideală este demolarea […]”
    (cons. local R. B. în interviul de la TV Orion din 3-4 Octombrie 2015).

    Atunci, Doamne ferește, tot așa ați discuta și aștepta răspunsul expertului?
    Iar în caz de… „poate veți avea anumite ezitari” ???

    6.
    > In rest….doresc tuturor dornenilor toate cele bune,si sa nu mai dea crezare tuturor
    > zvonurilor.Cu deosebita stima,un dornean sincer.

    Într-adevăr nu e bine să dăm crezare „tuturor zvonurilor”, dar în cazul comentariului dvs. nu este
    deloc clar la care anume „tuturor zvonurilor” vă referiți.

    Vă mulțumim pentru sinceritate și sperăm că v-am adus un mic ajutor în serviciul public în care v-ați angajat.

  17. asterix spune:

    Intrebati-va, cine sunt cei care doresc demolarea, ce legaturi in afgara de afaceri au cu orasul vostru si … mai intrebati-va „mai multe” .

  18. Anonim spune:

    Si eu am invatat aici din clasa doua pana intr a opta

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.