Dornisme

scris de Mihai Cioată
în Dornisme
13 ian. 2014
13 ian. 2014, ora 20:40

Igiena, un lux pe care mulți nu și-l permit

În urma scumpirii gcal la 272 lei, am urmărit consumul de apă a celor branșați la rețeaua orașului. Așa cum ne așteptam, odată cu venirea frigului, aceste consumuri au început să scadă vertiginos. Comparativ cu noiembrie 2012, consumul de apă caldă a scăzut cu 33%. Ținând cont de normele de igienă ale populației stabilite prin LG 95/2006 și HG 862/2006, în care sunt stabilite consumurile minime admise pe cap de locuitor, se constată că suntem mult sub cifrele stipulate de legislație. Articolul 22/pct.2 spune că, consumul minim de apă necesar este de 50 litri pe zi (1,5 m3 pe lună). Consumurile realizate în luna noiembrie la nivelul unei asociații de locatari din oraș au arătat că prețurile stabilite pentru apă caldă și apă rece de către Consiliul Local, au dus la o scădere a consumului cu mult sub aceste valori stipulate de lege. Familii întregi au consumuri de cel mult 1m3 sau 2m3 de apă/familie, și nu per persoană.

Persoane singure nu au consumuri de apă înregistrate decât o dată la 2-3 luni, preferând ca apa potabilă să o care de la izvoarele din localitate. Dacă un metru cub de apă caldă și unul de apă rece au ajuns să coste 31,1 lei, asta însemnând echivalentul prețului pe 21 de zile a unei pâini negre (care costă 1,5 lei), nu ne mai mirăm că persoanele cu venituri mici și vârstnicii, nu mai consumă apa de la rețea și preferă să care apa cu bidoanele. Este bine că profesorii îi îndeamnă pe cei tineri să se spele și să respecte regulile de igienă, însă atunci când îi fac “nespălați”, să ia în calcul și această realitate sumbră pe care o înregistrăm, în urma unei decizii luate de guvernanții locali. Devenim foarte sensibili și strâmbăm din nas atunci când intrăm în colectivități reunite fie la Sfânta Biserică sau instituții publice, când mirosuri care ne sensibilizează simțurile olfactive ne fac să comentăm în particular de cât de spălați sau nu suntem, dar niciodată nu ne gândim și nu luăm atitudine când furnizorii de servicii, de utilitate publică, scumpesc fără nici o noimă, neținând cont că, de fapt, acele prețuri au imediat consecințe nedorite.

Profesorii nu-și conștientizează forța

Profesorul Ciprian Vrânceanu, unul dintre cei mai respectați profesori din generația tânără a liceului “Ion Luca”, a pus o întrebare într-o emisiune la Orion FM, care ne-a permis să facem speculații pe marginea ei: “Dacă profesorii care fac parte din partidele politice, și-ar da toți în bloc demisia, oare ce s-ar întâmpla?” Pe lângă întrebarea domnului profesor, mai venim și noi cu o nuanță: “În afară de cei care au ajuns directori, fiind numiți politic, și care au tot interesul de a menține mecanismul care i-a promovat, ceilalți, de ce acceptă să fie umiliți de către cei pe care-i susțin?” Oare unul dintre motive ar putea fi acela de a rămâne “soldățel” fidel partidului deoarece și tu speri că vei ajunge director, avansat pe același principiu? Sau, că într-un fel sau altul, vei putea beneficia de sprijinul partidului? Ignoranța ar putea fi o altă cauză a rămânerii într-un partid. Nefiind în stare să conștientizezi că starea deplorabilă în care te afli se datorează politicului, dezvolți un soi de “masochism”, muncind pentru un mecanism politic care supraviețuiește datorită “rotițelor” ca tine. Fără acestea, partidele s-ar dezintegra. Profesorii reprezintă forța care ar putea “virusa” partidele din interior, demonstrând că nimeni nu-și poate bate joc la nesfârșit de oamenii care educă implicit copiii politicienilor, iar pe lângă asta, se implică activ în organizarea alegerilor, stau în secțiile de votare, sau fac chiar propagandă politică în timpul liber. E noaptea minții, fraților?

Ce minunată… harababură

Pg2Dornism3

Baia comunală, deși aflată într-o stare avansată de degradare, a ajuns să fie promisă atât profesorului Vasile Panțiru, directorul instituției de învățământ “Țara de Sus”, cât și “Asociației Pensionarilor 2003”, condusă de președintele Ioan Popovici. Cineva ori joacă dublu, ori este depășit, ori încearcă să creeze o situație din care să aibă de pierdut și Panțiru și Popovici. Deși lucrurile ar trebui să fie mult mai simple în ceea ce privește rezolvarea acestei probleme, când apar interese (externe celor doi), apariția unui blocaj pare cel mai la îndemână. Cine ar putea crede că în clădirea cu pricina ar putea funcționa și “șfițul” și o instituție de învățământ, are o problemă sau e rău intenționat. Improvizațiile de acest gen ori au menirea să împace și “capra și varza”, ori e semn de incompetență sau șmecherie.

Oare de ce mulți se gândesc că unul dintre răspunsurile autorităților locale ar putea fi: “Ai văzut, eu am încercat să te ajut, dar ce să fac dacă și alții vor aceeași clădire, iar consilierii se opun?” Am mai văzut de câteva ori “filmul” ăsta, așa că nu ne mai păcălește nimeni. De pildă, în urmă cu câțiva ani, un investitor local era interesat să construiască un magazin pe locația în care astăzi au fost ridicate două blocuri ANL. Primarul de la acea vreme, văzând cererea investitorului (care printre altele era și consilier local dar și critic constant al dumnealui), a venit în fața consilierilor și le-a distras acestora atenția cu un proiect de construcție a unei…biserici. Dezbaterea din consiliu i-a făcut pe toți să uite de cererea inițială, iar de la un magazin alimentar, discuția a deviat spre necesitatea vs. lipsa necesității construirii unei biserici în acea zonă. O tehnică subtilă de manipulare, care nu e sesizată decât de ochiul fin al unor cunoscători ai principiului dornean numit “parul la roată”. Astfel, un dornean nu a fost lăsat să construiască un magazin, în timp ce la câțiva ani distanță, toate magaziile de peste drum au fost dărâmate pentru a face loc unui…supermarket.

Ziua Națională la “Les Amis”

pg2Dornism4

Am făcut recent un brainstorming în redacție, legat de succesul pe care-l are Radu Ortoanu, patronul restaurantului “Les Amis”, privind organizarea zilei de 1 decembrie în fața restaurantului. Din “meniu” nu lipsește nimic, adică: mâncare, dansuri populare, dar și hora în care se prinde toată lumea. Să fie mâncarea succesul acestei sărbători? Nu, câtuși de puțin! Românii (inclusiv dornenii) au început să realizeze că sărbătoarea națională a fost confiscată de politruci. Asistăm an de an, de la București și până la Dorna, de o expunere agresivă a aleșilor locali, fie ei miniștri, primari, consilieri locali, la care se adaugă armata de funcționari publici scoși mai mult cu forța ca să bifeze momentul. Armata defilează prin fața acestor indivizi (o armată vai de mama ei, care oare cu cine ar trebui să se lupte?), și cam atât. Ah, îi uitam pe veteranii și văduvele de război, care sunt folosiți pe post de paravan, pentru baia de mulțime pe care o fac, exact aceeași care au adus țara în situația actuală. Unde-i poporul? Românul necăjit nu iese la acțiuni decât să se înghesuie la o porție de ciolan cu fasole sau sarmale, sau o țuică fiartă.

1 comentariu publicat:

  1. romanul spune:

    Hm ,,, apa rece, domnule jurnalist, dumneata ai baut apa rece de la robinet din … Dorna ???, nu cred, aia se zice ca este apa „semi-industriala”, spalatul picioarelor … etc, daca nu credeti, priviti multimea de oameni cu „bidonasele de plastic, de 1 , 2, 5 litri … „gafaind spre izvoarel naturale de apa”. In ce priveste „baia comunala”, probabil, probabil „acolo”, sunt mai multe „interese decat sfitari” !!!, …

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.