Boomerang: Remember

scris de George Teo Șaptefrați
în Opinii
4 aug. 2014
4 aug. 2014, ora 23:08

pg2SapteFrati

E mijlocul verii. Data de 16 iulie 2013 vă spune ceva? Mai mult ca sigur că nu, și ce rost ar avea, în plin sezon al concediilor, când nu merită să ne batem capul cu nimic. Așa, neobservată și nebăgată în seamă a fost și anul trecut. Când, însă, a apărut HCL-ul care stabilea prețul gigacaloriei la 272,8 lei, ne-a luat cu frisoane. A fost momentul de revoltă, când am propus redacției “boomerangul”, ca formă de a ne manifesta nemulțumirile vis-à-vis de măsurile luate de oamenii politici și care, întotdeauna, se întorc împotriva noastră și nu a lor.

Subiectele și temele pe care le-am abordat sunt cele cotidiene și ne produc necazuri și ne stresează la tot pasul. Speram ca o dată dat “semnalul” și alți concetățeni să vină cu ofurile lor și să creem un curent de opinii care să arate că nu suntem indiferenți, și ne pasă. Până acum, deși a trecut 1 an, nu s-a întâmplat așa și asta spune multe despre nivelul de cultură civică pe care îl avem. Cunoștințe, amici, prieteni, care au citit “boomerangul” au fost unii nedumeriți de activitățile mele, alții, mai cârcotași, convinși că “slujesc” pe cine știe cine, iar demersurile mele sunt finanțate în acest scop. Și, atunci, stai și te întrebi dacă dreptul la libera exprimare a opiniilor nu este decât o vorbă în vânt, iar tot ce ni se întâmplă în ultimii 25 de ani nu este o consecință a pasivității noastre.

Suntem “abonați” permanent la “Radio Coana Mare”, din colțul străzii, unde tocăm orice știre sau pseudo informație, dar, atunci când apar situații care ne privesc în mod direct, o dăm la întors: “Nu mă pun rău cu vecinii” sau “Cum să mă iau de cei de la Primărie, dacă am nevoie de vreo autorizație sau adeverință și nu o mai capăt!”. Acestea sunt cele mai frecvente motivații pentru care nu luăm atitudine și “mustim” pe la colțuri. Efectele le simțim din plin de 25 de ani încoace, pe toate palierele: economie, financiar și social.

Toți analiștii economici occidentali, care au avut în obiectiv modul cum s-a făcut tranziția și apoi integrarea fostelor țări din blocul comunist la sistemul capitalist și la noile relații de pe piața liberă, nu înțeleg nici acum, pe deplin, ce vrem noi și mai ales încotro dorim să ajungem! Așa s-a ajuns, ca decalajele existente în anii ’90 între România, Ungaria, Polonia sau Cehia să se mărească și să ocupăm în prezent ultimele locuri din UE la toate capitolele. Nu numai că am distrus ceea ce mergea până în 1990, dar ceea ce am pus în loc nu se potrivește cu ce ar trebui să fie în mod normal. Nu mai avem învățământ de calitate și abandonul școlar a devenit o realitate cu consecințe grave pe termen scurt și mediu; legile învățământului se schimbă după bunul plac al miniștrilor, care vin și pleacă, ca pe vremuri navetiștii din marile combinate socialiste.

De la an la an, sunt alte reguli după care se susțin examenele, copiii sunt speriați, iar părinții panicați. Ce vrem pentru copiii noștri? Bine ar fi dacă am ști. Despre sistemul sanitar ce se mai poate spune? O simțim cu toții, indiferent că suntem copii sau adulți, neputincioși care abia ne târâm până la ușa unui medic. Nu mai suntem pacienți, ci am devenit o marfă! Și totul pe banii noștri. Nimic nu e din banii lor. Plătim asigurări de sănătate pe toate veniturile pe care le avem, dar în momentul în care avem o urgență ni se înmânează, fără nici o rușine, lista de medicamente necesară și ni se recomandă și farmacia de unde, eventual, să le cumpărăm.

Și totul se transformă într-o cascadă în trepte, iar undeva, jos, când torentul capătă cele mai distrugătoare forțe, suficiente pentru a ne strivi sau chiar elimina, preluăm noi, din plin, șocul. Mai departe scapă cine poate. Dacă poate. Despre veniturile noastre, aproape că e jenant de dureros să mai amintim. Cu un salariu minim și o pensie medie, care abia după 25 de ani au ajuns la 200 de euro e dramatic de făcut față la 135 de taxe și impozite pe care le avem de plătit. Apa, canalizarea, energia electrică și, mai ales, energia termică s-au scumpit exponențial. Și pentru că tot aminteam, la început, de prețul gigacaloriei, vă mai amintiți cât era prețul acesteia în 2004, când s-a pus în funcțiune centrala termică? Nu? Păcat! Costa 44 de lei vechi! Astăzi costă 272,8 lei noi.

În 10 ani s-a majorat de 6,2 ori (adică 620%). Și am tăcut și nu i-am deranjat pe domnii care își aduc aminte de noi doar din 4 în 4 ani, iar când în 2010 aveam 12-15 grade în apartamente, am “înghițit” indolența lor și explicații stupide cu care își acopereau incompetența. Acum, privim îngroziți listele de pe timp de iarnă cu valorile la întreținerea apartamentelor și nu ne vine să credem că au putut să ajungă aici. Și dacă s-ar opri aici! Nu știm ce surprize vom mai avea în iarna următoare…

Până atunci, dragi concetățeni, nu uitați să îi votați la nesfârșit pe dragii noștri conducători de urbe și de țară, că tot e an electoral, și au nevoie de noi pentru un vot care, de 25 de ani, le aduce bunăstare lor și tot felul de probleme nouă. Și, mai ales, nu îi deranjați cu opiniile dvs. despre modul în care arată orașul și viața în acest orășel de munte.

1 comentariu publicat:

  1. ibis spune:

    Oare niste „alegatori competenti pot alege … „alesi incompetenti ???”, … grea dilema, credeti ca se vor intreba prea multi dintre noi asta ?, NU, viata merge mai departe ca si … prostia, de … asta-i viata, avem ce ne-am dorit si … ce meritam dupa cum ne-am ales.

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.