„Lumea bună”

scris de Mihai Cioată
în Editorial
2 mart. 2016
2 mart. 2016, ora 17:09

Sintagma “lumea bună” ne poate crea mare bătaie de cap, dacă ne întrebăm cine ar face parte din “lumea bună dorneană”. Ce anume ar trebui să înglobeze un individ pentru a fi considerat a face parte din această categorie? Ce-ar trebui să te definească? Banii? Cultura? Poziţia socială? Notorietatea?

Dacă eşti ales local, de exemplu, şi-ţi vin oamenii înstăriţi ai oraşului la nuntă, împreună cu edilii, dar şi câteva sute de interlopi, te încadrezi? Asupra notorietăţii am căzut cu toţii de acord că ea nu aduce neapărat valoare, oricât de prezent eşti în mentalul colectiv al unei comunităţi sau al unei naţiuni.

În ceea ce priveşte performanţele personale, care ar trebui să fie cartea de vizită a oricărui individ, putând face diferenţa, şi aici lucrurile stau destul de ambiguu. Îţi poţi cumpăra doctorate, o funcţie politică sau administrativă, păcălind astfel percepţia celorlalţi asupra ta. Și aici cădem de acord că atât ţărişoara, cât şi orăşelul nostru nu fac excepţie de la astfel de personaje. Ba mai mult, e o inflaţie chiar.

Primari, deputaţi, consilieri, s-au trezit toţi speculanţi ai unor conjuncturi politice care i-au propulsat în fruntea noastră, majoritatea dintre ei neavând nici aptitudini şi nici pregătirea necesară pentru funcţia pe care o ocupă. Dacă ar fi avut măcar iubire pentru meleagurile astea, ar mai fi salvat din lipsurile care ne-au pecetluit soarta.

Nici aristocraţia, nici profitorii politici din perioada comunistă şi nici parveniţii postdecembrişti nu şi-au atins statutul la care au râvnit, de a face parte din “clasa bună”. Și atunci, întrebarea rămâne: ce anume te face să faci parte din vip-urile vremii? Caracterul, onoarea, buna-creştere, toate rodul celor “şapte ani de-acasă”, ar fi trebuit să scoată în evidenţă tot ce este mai bun din modul cuiva de a se manifesta.

Spectacolul cotidian la care asistăm ne demonstrează o lipsă a trăsăturilor de caracter atât de clamate de-a lungul timpului şi care nu se regăsesc, oricâte eforturi am face, în ceea ce vedem în momentul de faţă. Într-o societate de consum în care totul se cumpără şi se vinde, şi demnitatea şi onoarea au devenit o marfă.

1 comentariu publicat:

  1. Gelu V spune:

    Fauna dorneană e foooarte diversă şi există o încrengătură … ceva de speriat. Dacă dai în unul, nu ştii cine ţipă ,,, şi la ce distanţă. Lumea ,,bună” pare să fie compusă din beizadelele unor ,,foşti,, din regimul trecut sau oportunişti de tip post-revoluţie, nişte sorcove suflătoare-n vuvuzelele unor directori, ceva gaterişti repetenţi în clasa I la generală, nişte politruci cu state vechi de plată sau cotizanţi la partide fără valoare. Mai sunt câţiva păpuşari deştepţi care ţin trează şi ocupată viaţa târgului prin interpuşi fără personalitate, ceva bişniţari şi traficanţi ori foste paraşute din stabilimentele Orientului. Oamenii cu ceva minte în cap nu se bagă în marasmul ăsta, pentru că nu au nimic comun cu gaşca respectivă. Un dascăl cu sacoul rupt în coate, un student fără bani în buzunare, o educatoare fără 3 kile de aur pe ea, un om cinstit care trăieşte dintr-un salariu de mizerie au ajuns să fie doar umbre. Oameni de valoare ai oraşului sunt lăsaţi să moară singuri, căci indiferenţa şi nepăsarea tuturor faţă de ei – îi doare. Ne mai amintim de d.nul Grigorean, de Ţăranu, de Cacina şi de alţii care au fost cineva şi au făcut ceva pentru oraşul ăsta? Un om ca Radu Rey e o personalitate dorneană ! Economistul şi şahistul Hasna Stelian la fel. Şi alţii ca el!

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.