Dornisme de vară

scris de Redacţia
în Dornisme
14 iul. 2014
14 iul. 2014, ora 21:50

pg2Dornism1

Haosul nostru cel de toate zilele

Cadrul metalic din poza alăturată ar trebui să găzduiască un panou publicitar, pesemne cu destinația “pensiune”. A fost montat pe trotuar, în fața casei unui contribuabil, în vecinătatea porții chiar. Chiar dacă ulterior, acesta a fost dat jos, fiind montat peste drum (după ce a fost toaletat un copac), dialogul dintre cel care a montat cadrul și proprietarul casei, a fost unul tensionat. Ambii, sunt nevinovați, singura vină aparținând celor care conduc orașul, și care, ar putea monta câte un panou care să găzduiască toate locațiile de interes dintr-o anumită zonă. În cazul de față, dacă sunt 3 pensiuni în zona străzii Petreni, acestea ar putea fi reprezentate împreună pe același panou.

Astfel, oamenii nu ajung la dușmănii, nu se crează haos urbanistic prin apariția a 3 panouri diferite, se pun în valoare obiectivele turistice samd. Toată lumea ar avea de câștigat, inclusiv administrația. Lucrurile sunt atât de simple, însă cine să le facă? Din câte ne-a spus chiar primarul orașului, cel care a montat cadrul metalic l-ar fi vizitat acasă, plângându-i-se că i-a dispărut banerul din Calea Transilvaniei, și că se vede nevoit să-și monteze un panou metalic, betonat. Primarul i-ar fi replicat: “Atunci când v-ați pus banerul, de ce nu m-ați căutat, și veniți doar atunci când v-a fost furat?” Avem rezerve că așa s-a derulat dialogul, însă suntem convinși că “urbaniștii” l-au sunat pe proprietar, sugerându-i să se ducă și să se “înțeleagă” cu cel în fața casei căruia montează panoul. Un mod mai aiurea de a rezolva o astfel de problemă nici că există.

Datorită acestui mod de lucru, aglomerarea de panouri și banere a dus la un kitsch suprem, în special în intersecții, asistând la un talmeș-balmeș în care toate acestea se încurcă cu semnele de circulație. Ordine se poate face, însă e nevoie de voință. Iar voință, e greu să ai atunci când avem de-a face cu un primar care începe să-și facă calcule pentru câștigarea alegerilor viitoare, și căruia pare să-i fie teamă că pierde voturi dacă aplică legea, când consilierii locali par “inhibați” de faptul că deasupra tuturor tronează oameni în fața cărora se înclină, sau funcționari care n-au niciun interes să facă ordine, pentru că s-ar pune singuri la muncă. Întrebarea: “Avem un oraș. Cum procedăm?”, rămâne valabilă pentru următoarea guvernare. Cu cea de azi, ne-am cam lămurit…

“Băi, poate îndrăznești să mă driblezi!”

Ani de zile, pe terenul de fotbal sintetic al lui Ionel Spânache, s-a mai auzit replica de mai sus, scrâșnită printre dinți, de către unii “egomaniaci” locali. Fotbalul, de fapt “miuțele”, egalizează oamenii, prin faptul că fiecare este definit prin modul în care își folosește corpul, creierul, talentul, și nu prin averea sau poziția socială pe care o ocupă. De aici rezultă și miracolul sportului, cel care îi aduce împreună pe oameni, egalizându-i într-o mare măsură. Nu contează că ești vicepreședinte Aqua Carpatica, un șomer în căutarea unui loc de muncă, un puști de liceu sau un medic.

Balonul e rotund. Faptul că unii indivizi, atinși de boala preamăririi, unii pe motiv că au onoarea de a-și bea cafeaua cu cei care decid soarta orașului, lucru care îi face să-și țină nasul pe sus, iar alții care nu și-au stabilit dacă sunt mai buni decât frații lor, le-au mai aruncat adversarilor câte o replică de genul: “Ai grijă, poate mă driblezi” sau “Poate nu dai pasă”. O să le pară multora ceva din ciclul “noaptea minții”, că cineva îl advertizează pe altul să nu-l dribleze, sau să nu-i dea mingea printre picioare, ca nu cumva să-l umilească în fața celorlalți. Deci, dacă mă ridiculizezi, s-ar putea să ai probleme! Așa cum ne așteptam, nici fotbalul nu mai e ce-a fost în acest oraș. Datorită abordărilor de acest gen, unii au renunțat în a mai merge la teren.

Jocul nu mai era joc, ci doar un spațiu în care macho-ul și tupeul, se puteau manifesta. Virtuozitatea cuiva nu putea fi apreciată, ci taxată, măcar verbal, dacă nu într-un alt mod. Concluzia? Oameni cu ceva mai mulți neuroni, dar și cu mult bun simț, și-au luat biciclete, iar acum, în loc să le mai dea mingea printre picioarele unora, îi vedem pedalând liniștiți, relaxați, fără să le mai treacă prin gând după vreun meci: “Oare nu mi-am făcut niște dușmani?” Dacă așa au gândit, au câștigat o tihnă, însă au pierdut bucuria jocului. Și cum la Dorna, orice bucurie e temporară, îi avertizăm că și în trafic, dacă îi vor depăși cumva cu bicicleta pe cei la care făceam referire mai sus, amenințările ar putea fi aceleași: “Ai grijă, poate mă mai depășești în trafic cu bicicleta, că o să ai probleme cu mine!”

Dezmățul banului public

Când am dat peste o hârtie mai veche, prin care Ioan Moraru, fostul primar, recomanda achziția unui “disc energetic din cuarț”, pentru reducerea poluării provocate de centrala termică, ni s-a urcat sângele la cap, realizând cât de prostiți au fost dornenii de-a lungul mandatelor, de către unii indivizi care treceau drept “regi” în propria lor imaginație, și care au risipit banul public după propriul moft. Funinginea de la centrală a continuat și cotinuă și în ziua de azi, să afecteze cartierul Unirii și nu numai, în ciuda achiziționării acelei “invenții”, despre care nici măcar nu avem siguranța că a fost vreodată montată la centrală.

Avem rezerve, pentru simplul fapt că în Dorna, de 20 de ani încoace, s-au risipit enorm de mulți bani pe proiecte imaginare. Are cineva o socoteală câți bani s-au risipit pe studii de fezabilitate și proiecte nefinalizate, dar achitate? Presupunem că e vorba de zeci de miliarde. Dornenii au pierdut aproape 10 miliarde de lei vechi în cartierul Calea Transilvaniei, datorită faptului că s-a semnat recepția lucrărilor fără ca acestea să fie executate (trotuare, asfaltare străzi, spații verzi etc). Este unul dintre exemplele cele mai clare de incompetența și rea-voința de care au dat dovadă edilii orașului.

De când s-a instalat noua administrație, auzim că se plâng de plăți de miliarde pentru proiecte inexistente, în special către firme ale unor foști miniștri liberali, apropiați ai fostului primar. Și acestea, deși nefinalizate, au fost achitate tot din banii cetățenilor, iar sumele se ridică la aceeași sumă menționată mai sus. Mai nou, am mai auzit o explicație hilară, atunci când primarul a afirmat, că la noul control al Curții de Conturi, s-ar fi găsit “contracte secretizate”. Cum așa ceva? Administrația publică nu mai e publică? Intră cumva în domeniul “secretului de stat”? Se vor desecretiza în următorii 50 de ani, ca să afle lumea ce a semnat Moraru? Sau e din nou o tehnică de distragere a atenției, așa cum o numesc dornenii foarte frumos, de punere a “batistei pe țambal?” De ce nu a vrut niciun primar să facă lumină în ceea ce au găsit la preluarea mandatului?

Cum a putut actualul primar, proaspăt instalat, să spună că face “audit din banii lui?” Curtea de Conturi a stat mult la Dorna în ultima vreme, și va întocmi un raport oficial, în legătură cu situația cheltuirii banului public. Suntem curioși ce măsuri se vor lua, când acest raport va fi făcut public?

P.S. O știre de ultimă oră: la ultima ședință de consiliu, primarul i-a informat pe consilieri, că a mai venit o hotărâre de executare silită, pentru neplata încă a unui contract în valoare de peste 1,5 miliarde de lei vechi, contract care nu a fost implementat, dar care trebuie plătit. Oare acesta ar putea fi picătura care umple paharul, iar edilii vor face denunț împotriva fostului primar, sau le vor ține toate la sertar, cu intenția de a le folosi dacă Ioan Moraru va candida în 2016?

Cum distrugi moralul unei comunități

De doi ani de zile, auzim din partea edililor orașului, în special faptul că “nu sunt bani”. Aceștia, repetă la nesfârșit acest clișeu, neluând în calcul cât de nociv poate deveni pentru moralul comunității, acest tip de mesaj. Chiar dacă își scuză astfel lipsa realizărilor, efectul este unul de boomerang, în sensul că destabilizezi încrederea într-un viitor mai bun. Pentru moralul cetățenilor, Dorna a devenit un oraș care nu numai că nu are un prezent, ci nici viitor. Lipsa de transparență de care dă dovadă actuala putere, le-a tăiat multora încrederea că edilii actuali ar fi mai buni decât precedenții.

Iar în afară de primar, “actualii” sunt “precedenții”, pentru că “nr 2” și “nr 3”, adică Cojocaru și Rusu, au fost amândoi “nr 2”, două și respectiv un mandat. Războaie psihologice s-au dat și împotriva unor națiuni. Subminezi moralul unei țări, apoi o înrobești ideologic. Astfel de tehnici au fost folosite atât de comuniști cât și de capitaliști. Oamenii din fruntea orașului- stațiune nici măcar nu realizează că poartă un astfel de război cu propria populație. Dornenii sunt ținuți de vrei două mandate încoace, într-o stare de teamă, ba că nu vom avea rumeguș la centrala termică, ba că iluminatul public va fi oprit, că prețul uriaș al gigacaloriei ar putea crește în continuare, că primăria va fi executată silit, că suntem în pragul falimentului, că nici în următoarele mandate nu vom avea bani pentru asfaltarea străzilor, cofinanțări pentru proiecte samd.

Mai nou, după ce președinții de asociații de proprietari au fost amenințați că vor fi anchetați de poliție, pentru așa-zisele “favoritisme” la declararea consumurilor, un funcționar ne transmite senin că oamenii n-au decât să se debranșeze de la sistemul centralizat, că oricum vor fi dați în judecată pentru neplata “pierderilor” din iarna trecută. Mesaje negative pentru moralul cetățenilor sunt și atunci când gardienii nu te lasă să ajungi la primar, când nu găsești funcționarii în birouri, când nu primești un răspuns scris la solicitările tale (deși legea prevede un termen de 30 de zile), sau, așa cum s-a întâmplat în sezonul rece trecut, când nimeni nu e în stare să-ți explice de ce la unele scări de bloc s-a ajuns la plata unor consumuri aberante? Primarii care ne-au condus au reușit să-și transforme “panica” care i-a cuprins într-un delir al justificărilor de tot felul, în special cele legate de datorii.

Au reușit, însă le folosește doar lor, și mai ales electoral. Pe oricine oprești pe stradă, indiferent de vârstă, îți va spune că orașul e la pământ din cauza datoriilor, și că perspectiva este una sumbră pentru că nu sunt bani. Ca urmare, și așteptările oamenilor sunt la fel de mici. Tocmai de aceea, următorul mandat va fi câștigat doar pentru că se fac niște plombări primăvara, sau că vor fi demarate lucrările la școala nr 4, cu bani aduși de președintele Consiliului Județean.

Vai de mama noastră! Scapă cine poate!

2 comentarii publicate:

  1. ibis spune:

    Domnule jurnalist, le aveti cu glumele, ce e aia „pozitie sociala … !!!”, in acceptiunea dorneana, cine o ocupa si de ce ???, stiti cine sunt „aia” ?, nu cred, altfel nici nu ati pomeni de ascensiunea „umana” numita „pozitie sociala” … ha, ha, ha … in Vatra Dornei, un orasel pe cale sa devina o necropola a unei amintiri”, glumiti, glumiti …

  2. Cârcotașul de serviciu spune:

    Vorbiți direct cu Chifo. Oricum nea Ilie e doar o Fațadă.

Scrie un comentariu la articol

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.