Astăzi20 ianuarie 2021

Un dialog cultural la înălțime

Ziua de 21 mai, ce marchează o mare sărbătoare a lumii creștin-ortodoxe, cinstirea Sfinților Împărați Constantin și Elena, a constituit un prilej pentru comunitatea din Ciocănești de a desfășura o suită de manifestări ce susțin imaginea „Satului cultural al României”, 2014. După oficierea Sfintei Liturghii în bisericile din comună, locuitorii, mai ales cei tineri, au urmărit la Casa de Cultură „Florin Gheucă” spectacolul susținut de actorii Teatrului Municipal „Bacovia” din Bacău, cu piesa „Vârciorova. Carantină”, o comedie după un text de Matei Millo și Vasile Alecsandri, adaptat zilelor noastre de Cătălin Ștefănescu.

1

Următorii invitați ai localității au fost membrii echipei ce realizează de peste un an și jumătate un proiect cultural cu o rezonanță deosebită „Dialogul artelor”, inițiat de Călin Brăteanu și colegii săi de la Centrul pentru Conservarea și Păstrarea Culturii Tradiționale, Suceava. Locul desfășurării dialogului a fost, de această dată, unul cu totul inedit. Pentru că săptămâna 18-24 mai este la Ciocănești „Săptămâna muntelui”, prilej de desfășurare a unor manifestări tradiționale legate de păstorit (precum urcatul oilor la munte), întreaga echipă, artiștii invitați, au urcat la peste 1.500 metri, pe Muntele Suhard, unde gospodarii din Ciocănești au construit patru stâni moderne, după cele mai noi reguli: energie asigurată de panouri solare și o eoliană, apă curentă, încăperi speciale pentru păstrarea produselor de stână, băi etc.

Urcușul nu a pus probleme, harnicii gospodari și-au tăiat drum trainic în munte. Doar câțiva nori și un vânticel subțire amenințau să ne umbrească entuziasmul, dar s-au potolit și a ieșit soarele, care, după ce am trecut de schitul „Sfânta Cruce” și am ajuns la prima stână, ne-a dezvăluit un peisaj a cărui frumusețe ne-a tăiat răsuflarea. Covorul verde presărat cu toporași, ciuboțica cucului, splendide gențiane, floarea paștelui, măreția Omului ce străjuia orizontul din dreapta noastră, șirul de creste schimbându-și culoarea în raport cu depărtările, ne-au amintit că nu cunoaștem și nu promovăm îndeajuns comorile dăruite de Dumnezeu. Ce „Elveție”! Ni se părea că putem mângâia cerul cu mâna.

Am vizitat pe rând stânile Borcutu, Sub Văcărie, Sfițărie (nume păstrat de pe vremea stăpânirii austriece, când întreprinzătorul Antonie Manz realiza aici renumitul sfaițer – și acum se văd urmele beciurilor în care se păstra). Ne-am întors la stâna Sesie, unde a avut loc dialogul, în preajma focului, parcă viu, într-o atmosferă ce nu o poate oferi nici un alt spațiu:

„A fost dorința noastră de a realiza un dialog pe Suhard, ca un prolog la ceea ce poate fi în viitor muntele, care a avut întotdeauna meritul de a genera creație. Suntem datori să promovăm această avuție” sublinia, în deschidere, primarul Radu Ciocan, secondat, ca o promisiune a realizării acestei intenții, de viceprimarul Șcheul, de muzeograful Marlena Niculiță, de Uncheșul Truța (Vladimir Roată, un muntean vrednic, de 80 de ani, neîntrecut povestitor, care ne-a dezvăluit tainele oieritului, pe care-l practică de la 15 ani și tainele „acestor munți, pentru care au luptat străbunii noștri”).

2

Apelând la înțelepciunea vechiului proverb „Omul sfințește locul”, Călin Brăteanu a felicitat gazdele pentru ideea unei asemenea întâlniri și pentru toate reușitele lor și i-a prezentat pe membrii echipei. A fost apoi rândul muzicologului dr. Constanța Cristescu, care cu emoția „darului făcut de ziua onomastică”, de a se afla în acest spațiu mirific, să prezinte câteva cărți de referință, legate ideatic de locul în care ne aflăm: „Stilul muzical arhaic din ținutul Rădăuților”, de Florin Bucescu și Viorel Bârleanu; „Ghidul iubitorilor de folclor, vol. III” (care cuprinde și colinde de la Ciocănești și Botuș), „Colinde și cântece de stea din zona Rădăuți”, culegerea de peste 250 de cântece culese, prelucrate (și interpretate) de inegalabilul trompetist Alexandru Havriliuc. În concluzia prezentării, a fost subliniată necesitatea păstrării autenticității folclorului din zonă, dr. Cristescu remarcând „Folclorul de acum – se compune – ceea ce înseamnă sărăcire și pierdere a valorii. Mai sunt tezaure ce așteaptă să fie culese”.

Pentru păstrarea valorilor autentice ale zonei a pledat și cunoscutul etnolog Mihai Camilar, care a prezentat două lucrări de excepție care-i aparțin: „Zona etnografică Dorna” și „Arhitectura populară bucovineană”, rod a numeroaselor studii în teren și a unei atente evaluări a ceea ce se mai păstrează neștirbit și constituie o adevărată „emblemă etnică” a ținutului Dornelor și a întregii Bucovine. „Există, în prezent, un mare pericol, cel al uniformizării, care distruge valorile tradiționale. Fără a înlemni într-un timp trecut, contemporanii sunt datori să preia elemente ale stilului tradițional, să le adapteze, pentru a ne păstra identitatea”, a subliniat vorbitorul.

„Aducem cărți profunde la 1.500 metri, aici în împărăția pastorală, și ne întipărim în suflet o zi magică, pe care n-o vom uita”, a rostit cu emoție scriitorul Dumitru Brădățan, care a lecturat învățături „de acum 15 veacuri”, din recenta sa carte, intitulată inedit „60 90 60”. „Cărțile ne sunt prieteni, ne fac bine, prin ele aducem un omagiu limbii române în care ne-am născut și ne înveșnicim”, a mai spus autorul.

În deplin acord cu spațiul dialogului, s-a situat lucrarea „Păstoritul și folclorul păstoresc din obcinele Bucovinei” de Filon Lucău, prezentată cu acribie de Alina Elena Andrucovici. S-a vorbit și despre „Monografia comunei Poiana Stampei” de Paraschiva și Ioan Abutnăriței, o lucrare dedicată celui de-al doilea „sat cultural”, în care se regăsesc frumuseți naturale inegalabile și se tezaurizează valori spirituale, valori pentru păstrarea cărora moșii și strămoșii noștri au făcut drumuri la împăratul Frantz Iosef și le-au apărat cu demnitate. A vorbit despre modul în care s-a închegat echipa „Dialogului artelor” de Minorica Dranca, muzeograf la muzeul de Etnografie din Vatra Dornei și consilierul județean, Ioan Abutnăriței.

„Dialogul a produs o mișcare culturală în județ, a promovat tineri, a făcut să circule cartea și cântecul popular de valoare, a cimentat prietenii între oameni care iubesc frumosul”. Vorbitorul a apreciat vrednicia primarului Radu Ciocan și a echipei sale și a mulțumit pentru spectacolul naturii, care ne-a fost oferit prin această deplasare în locurile a căror istorie îi este foarte cunoscută. Ne-au încântat cuvintele înțelepte ale preotului (scriitor, poet, publicist, eseist, grafician) Constantin Hrehor, care a realizat o paralelă între stână și „urma” umană deasupra căreia e muntele și cerul.

„Timpurile noastre imemoriale sunt pastorale, stâna e un „cuib genetic”. Există metafizică în toată stâna, care a fost dintotdeauna și un bogat material de inspirație. Nu se putea găsi un alt loc mai nimerit pentru un astfel de dialog”, a mai spus preotul Hrehor. Ne-a încântat poezia „Lectura” de Magda Isanos și „Ultima scrisoare” a lui Gabriel Garcia Marquez, în rostirea sensibilă a poetei Carmen Veronica Steiciuc. Momentele muzicale au fost susținute de talentații membri ai tarafului „Ionică Țăran” al Casei de Cultură „Florin Gheucă”, condus de directorul instituției, Petru Pantelimon Lupescu, taraf întors de curând de la Festivalul „Cele mai frumoase sate din lume” (Mosette, Belgia).

În măreția muntelui au răsunat sublim „Doina” lui Ionică Țăran (la fluier Pavel Roată), acordeonul lui Cornel Hariuc, trompeta lui Nistor Istrate, vioara Simonei Șcheul și naiul Andreei Lupescu. Acestei tinere și talentate echipe li s-a alăturat deja cunoscuta interpretă Laura Erhan, cu o Doină de la Sadova și o Bătrânească, Călin Brăteanu cu cântece de ciobănie și, surpriză, pr. Constantin Hrehor, virtuoz instrumentist (vioară și acordeon), ba chiar și Dumitru Brădățan și-a încercat priceperea la tobă.

Ne-am înfruptat din bunătăți specifice stânei: caș, urdă, ciorbă și balmoș în jintuit. Umbrele serii ne-au obligat să ne despărțim de munte, cu regret, și să mai adăstăm câteva clipe în centrul comunei, pentru a admira exponatele din recent înființatul Muzeu Etnografic (sfințit pe 11 mai), o promisiune serioasă pentru ce va deveni unul dintre cele mai complexe muzee sătești.

Am învățat, în această splendidă zi, cu toții o lecție, pe care sperăm să o înțeleagă și cititorii acestor rânduri și cei care răspund de destinele valorilor noastre naturale și spirituale: nu facem destul pentru a le prețui și a le arăta lumii, ca dovadă a statorniciei noastre pe aceste plaiuri de poveste.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.